ce nebuni eram ÅŸi noi
ne îndrăgosteam
luminam beciurile până îi creştea pământului o carapace de lumină

luam caii din tablourile lui magritte
galopam cu ei pe dubele răsturnate
în urmărirea mingii de ping-pong

ne puneam palmele unele peste altele
până formam un turn cu degete în loc de cărămizi
era suficient să ne sărutăm
nu mai auzeam zgomotele aviaţiei inamice

intram unul în cadavrul celuilalt
scriam cu păsări
nici un medicament nu ne vindeca de tenebra cu aripi

ne spăla apa formată dimineaţa sub pat
mergeam la joburi cu prăpastia după noi
în care puneam o carte şi mâncarea pentru prânz

zăboveam prin baruri până ne rătăceam
noaptea porneam năuci în căutarea părinţilor
intram în vorbă cu străinii cu chelneriţele cu brahmanii
în luminişuri ne scoteam moneda din buzunar
îi căutam frenetic cea de-a treia faţă