Broscuța oac uită și-și zice oacă
Pe lacul cu nuferi cu o barrcă
Se plimbă vrând sentimente
Oare ale mele să fie eminente
Pentru că citește să se inspire
Din fapte și trunchiata mea iubire
Și totuși e reală până doare
Aceasta poate să-l atragă oare?