Trupul tău de fiară
Ce-așteaptă să sară
L-am sculptat în piatră
Pentru prima dată.

I-am făcut privirea
Precum nemurirea
Cu care să vadă
Peste lumea toată.

Și corp de granit
Din gând am zidit
Și l-am pus să poarte
Lumina prin toate.

Și, ca-între ruine,
Rupându-l din mine,
Am dat încă-odată
În cuvântul piatră.

Fiindcă ne-întregește
Tot ce ne lipsește
Și tot ce ne-aruncă
Dincolo de umbră.

Și astfel deschide
Și astfel cuprinde
În cea dintâi formă
Umbra ta enormă.

Am sculptat în piatră
Pentru-întâia dată
Trupul tău strigând
Gândul meu din gând.