de cântece ființa lăuntric aer umple,
prin umbre se mai moare, dar nască-se lumină
speranță deasă-n oameni să caute pricină
a fi de-amor în inimi și reazem pentru tâmple.
averi aflând săracul, bogatul bani mărunții,
dreptatea-ncepe-a curge în lume-n sfânt izvor,
vedem cu ochi de bine, din dedesubtul frunții
cum rău-n noi se stinge și îngerii ne vor.
curajul prinde-a crește de spaimă-n gând învins
la vremea asta morbul că ne pândește încă
ci ne-nălțăm în suflet că-i timpul pentru vis
pe trup lăsând acasă la pace neadâncă...
o rază de credință s-a așezat în verbe
și cugetul eresul a încetat să-ntrebe