culorile nu-mi sunt indiferente
cum nici dangătul florilor
mărturii ale vieții de după moarte

combinațiile lor miros a nou
acel altceva care din schimbare se deosebește

ziua de azi cenușie seamănă perfect cu
o femeie cu cravată neagră
privește dezorientat
mâna pictorului alunecând pe forme feminine

soarele ca un sân tânăr acoperit de ocru și reflexii gălbui
pare să palpite ușor la orizont

natura nudă în pielea rece este un trup alungit
cu brațele deschise
o femeie care se lasă admirată și se dăruiește deplin