Apoi m-am rezemat de gardul cimitirului sovietic,
am crezut, n-am crezut, și-am băut, am băut.
Zgomot n-a fost. Numai zloată. De var siluete

prin păr mi-au trecut și-ncet, încet, ca o coardă de pian
conturul orașului s-a strâns, s-a tot strâns. Am râs și n-am râs.
Din pietre-am văzut ieșind ventrilocii.