-Meltene, mi-a zis odată amicul – am un amic
şi din când în când mă sună
sau îmi bate la uşă, eu îl invit
în casă sau îi răspund simplu Alo? Iar el
mă face părtaş ultimei (sau ultimelor) lui
revelaţii. – Meltene (în general spune asta
o singură dată, dar acum
a simţit nevoia să accentueze) - Am văzut aseară un film
şi trebuie să ţi-l povestesc.
E genial! Un tip s-a trezit pe la patru
dimineaţa, şi-a făcut o cafea s-a îmbrăcat
şi a plecat
din casă fără să stingă lumina. În faţa blocului
şi-a aprins o ţigară, a căutat prin buzunare şi a descoperit
că îşi uitase cheia de la maşină. S-a întors
acasă, a luat-o, apoi s-a urcat la volan
şi a plecat. Băi, a mers vreo douăj de kilometri
(cam zece minute)
fără să zică absolut nimic. La un moment dat,
trage pe dreapta şi lângă el se urcă un tip. Salut, salut.
Nimic altceva. Mașina merge – curbe, depăşiri,
niciunul nu zice nimic. La un moment dat,
ăsta de la volan opreşte
brusc, face o întoarcere din 3 mişcări şi o ia
înapoi. Se opreşte de unde l-a luat pe celălalt se dă jos şi pleacă. - Salut, salut.
Ăstălalt se dă şi el jos, trece la volan şi merge mai departe. Ajunge
pe seară la blocul de unde a plecat ăla, primul, parchează maşina ia liftul
şi urcă. Se culcă. La patru dimineaţa sună ceasul. Se ridică, îşi face o cafea
se îmbracă şi pleacă.
Generic.

N-am zis nimic. Nici n-aveam ce.
Amicul a închis telefonul.