Roiesc din mine ca o floare
A cărei zare încă nu a înflorit.
Și-n bumb parfumul din uitare
Îl risipesc din nesfârșit.

Din gândul care mă visează
În visul pe care l-am gândit
Șterg rostuiri ca-n amiază
Din orizont în infinit.

Înrâurind în gol m-arunc
Arzând din zdrobituri lumină
Și beau din noapte ca un orb
Lumina stelelor din tină.

Și-n mine îmi doresc a fi
Adâncul în care să mă pierd,
Stâlcind în întuneric din lumini
Golind din saltul unui cerb.