Să strig sărut n-am buze să-l audă,
Un trandafir de iarnă-n geam îmi tace
Să văd iubirile din zări opace
Ce nu le gust că-s mirosind a Iudă.

Când Adevăru-i Crucea să și-o-mbrace
De Dumnezeu având făptura udă
Te chem în dimineața tainei rudă
De prin lăuntrul Mărului rapace.

Singurătatea Frunzei mi-ești, damnato
Femeia din interior de-a-mi fi
Și clipa toată-n veci mi-ai respirat-o...

În ai mei îngeri pot a te găsi
De iadurile mele tu, iertato,
Iubită ești de zorii cei de zi...