Tu nu privi departe
Nu sta în adnotări
Apucă şi socoate
Răbojul cu-ntrebări,
Din lista de suspine
Din tot ce te-nconjoară
Căci simpla fericire
Nu se găseşte afară.
Fii dară înţelept
Şi te priveşte adânc
Căci fericirea-ţi zboară
Prin sufletul plăpând.
De vrei să fii ferice
Fără a fi un sens
Din adevărul dulce
Cătând chiar şi un mers,
Tu du-te la izvorul
Din sufletu-ţi de ceară
Şi simte el fiorul
Senzaţiei de vară.
Nu înţelege doară
Să îţi strârpeşti în grabă
Prietenii ce zboară
Şi nu găsesc zăbavă.
Ei au avut şi au
Un rost în elocinţă
Chiar şi atunci când stau
Cătând doar pocăinţă.
De-ţi eşti prieten ţie
Cu suflet cumpătat
Vei sta în sine-ţi fie
Şi când eşti supărat,
Căci doar când eşti nesigur
Pe omul ce-i în tine
Vei căuta „delirul”
În lume, dar nu-i bine.