cu feerie-n piepturi a ne unge
născut din flori, parfum în nări ne cade
ca la un hram ce-l țin șeherezade
când basmul ne coboară de pe cruce.
în focul lin din ochi corola arde
când pe fereastră văzul ni se duce,
e-amurg de trist în vremea asta dulce
grădina-n gândurile noastre bard e...
de zahăr urc seninu-n norii acri-mi
și ai mei demoni în crepuscul sui
să mă dezbrac de ale beznei patimi.
petale în privire-mi sunt statui,
acolo unde văduv sunt de lacrimi...

Lumină, Doamne,-n inimă să-mi spui...!