Prin livezi tac iubiri şi cireşi de amar
Și un scâncet de rai pe-un final de abis,
Când te-mbraci cu câmpii de un verde barbar,
Te doresc printre miei şi zăpezi de cais,

Eu sunt liberul om alergând pe un cal,
Cu potcoave de lut şi zăbale de crini,
Un blestem muribund înhămat vertical,
Galopând în genunchi pe-o planetă de spini

Mă hrănesc cu-amintiri şi beau norii turbaţi,
Primăverile-mi sunt scrijelite în brazi,
Când te vreau printre flori de salcâmi scuturaţi,
Tot prezentul de ieri, mi-e trecutul de azi,

Port în gând cicatrici şi tristeţi de copaci
Și pe tine suavă în visul de fragi
Și-ţi sărut rănile risipite- ntre maci
Când dispari ca un mit în pădurea de fagi

Astăzi sunt încă sânge, mâine, doar necuvânt,
Străbătând depărtări cu sclipiri de opal,
Vorbele-mi sunt o goană de fluturi în vânt,
Spulberaţi pe un câmp sub un tropot de cal.