credeam că numai eu nu pot să dorm după doișpe noaptea
dar și vecinul de dedesubt căruia i-a murit nevasta de covid
bate cuie așa se aude încetinel ca o durere care dă cu târnăcopul în inimă
dacă ar putea ăștia de la drumuri și poduri să iasă noaptea să repare
barem să nu putem dormi cu un scop
podul e mâncat de mașini grele unele au dus oile la moarte
cui i-a păsat am stat cu moartea lor la malul mării până când
le-au devorat căluții de mare sau pur și simplu am uitat
uitarea nu mai este un domeniu filozofic ba chiar un comportament viu
râdem și nu știm de ce în condiții în care oxigenul este la preț de nenumărate vieți

mă trec toate gândurile și trebuie să mă descarc de ele la primul tufiș
nu-mi vine să cred că asta e viață dar
la intrare mi se cere taxă de fotografiere
sau să las totul din buzunare
să intru primitiv și fără idei