Amânări fără chemare
Stau la buza vorbelor
Ne-ntrebăm de ce e oare
Lipsa, doar în calea lor,
Celor ce aduc în doară
Un crâmpei de rezonanţă
Celor ce până în seară
Uită tot cu nonşalanţă...
Dar, e un răspuns în toate
A avea voinţă doară
Să te-ncrezi în frate-frate
Sau în noima ce ne-omoară,
Va acoperi el gândul
Cu sutana făr` de sens
Va înghiţi şi pământul
Cel ce parcă e-un nonsens.
A te-ncrede în tovarăş
Cu speranţa că-i în toate
Bun prieten şi el iarăş
E duşman, dar nu socoate,
Că-i mai bine să fii sincer
Să nu uiţi menirea-n viaţă
Căci doar vorba e cu cântec
Ba te ceartă, ba răsfaţă,
În alaiul de mistere
Pe care le tot purtăm
Sunt în noi multe himere
Dar tot vrem să progresăm,
Către sinele ce vrea
Când el timpul stă în loc
Să se-nchine, de-ar putea
La un unul cel cu foc.