Se coace floarea-n visul pur și tandru
al sinelui zidind în el grădină
la proprie iertare ce se-nchină,
de-a fi păcate curg sub Policandru.

Spre mâine pâine-alege de neghină
și-n gând corole-s clipelor meandru...
Ci-n Adevăr miroase-a coriandru
și-acolo amăgirea e străină.

Ci fată, tu, femeie astăzi, rugă
departe-n văz cunoaște-mă-n oglinzi
să uit petale tristul ce-mi alungă...

... că din aleanuri dragostea deprinzi
și te tocmești la Dumnezeu ca slugă
în basm de glii de-ai ochii suferinzi...