mereu iarnă în banca noastră
stăm la o palmă unul de altul
într-o liniște de extemporal

din alte bănci
priviri atente de profesori

doar ceilalți au răspunsul

nu ne privim
nu respirăm
capul fix înainte
mintea înghețată

pe sub bancă
cu mâinile tremurânde
ne răsfoim încet

încet

nu vrem să fim prinși
că nu am învățat
ce simțim unul pentru altul