Ascultă cum râd florile-n poienile-nsorite
Când țărna le pulsează vibrante energii
Cu armonii ascunse, de noi neauzite,
Simțite-n schimb de-albine și fluturași zglobii.

Toate ne-aduc în cuget misterele vieții
Cu cosmice complexe sfârșite-n mari tăceri,
Cu simplități banale, părând fără discreții,
Deși sunt taine-adânci, benefice-n puteri!

Privește cum izvorul cu slab susur de unde
Și-nvață firul apei să fie vârf de valuri
Spre-a se uni-n șuvoaie, s-ajungă-acolo unde
Va fi-n ocean un munte lichid ce sfarmă maluri !

Privește cum zefirul, plin de-o blândețe bună,
Adie calm prin lanuri dansând cu maci și spice
Și-apoi brusc se-ntețește, se schimbă-ntr-o furtună
Ori chiar într-o tornadă decisă tot să strice !...

De-aceea-astfel de fapte îmi cer să nu fiu moale
Și să mă-ntreb cu grijă, lipsit de vreo mânie:
Biata iubire-n oameni urmează-aceeași cale?
Sau chiar și ea va trece prin crunta nebunie?

Glen Ellyn City, 26 apr. 2021