De vin golit paharul cel de Paște
Ne-ntoarcem la a obosi în glie
Doar amintirea a rămas hazlie
Și Ieri un prunc de liniște ne naște.

În humă lucrul e cu vijelie
De ierburi tina dezrobiri cunoaște
Pământ că ne-au lăsat străbunii moaște,
Pe el se ceartă mulți cu mișelie.

Apoi cu rugăciunea se împacă
Rememorând iubirea lui Hristos
Și iar e plod de pace-n gânduri parcă...

Din sticla unde sângele s-a-ntors
Să bem și sfada de ogor să treacă,
Blestemul lutului e-n vechi de os