dacă ar fi posibil să-mi scufund iubirea
în mijlocul mării
viața ar fi simplă

uit de ce trebuie să merg
la școală
împotriva obiceiurilor de acasă
nu mă aștept la ceva bun
sunt singurul treaz
iar
neliniștea înflorește precum mucegaiul
din colțul pereților
moartea învie râuri de sânge

nu mă grăbesc să învăț geografie
lumea se schimbă
dramatic
suntem puțini și flămânzi
în berării
oameni cu idei diferite sărbătoresc
împreună

de ce să amestecăm lucrurile
nimeni nu-și cunoaște dușmanul
sau monstrul care începând de la naștere
ne soarbe puterea

cu scopul de a părea uman
petrec mult timp la poartă
privesc spre capătul drumului
bărbați merg pe jos cu pălăriile în mână
cobind a înmormântare
părul tău moale îmi acoperă pieptul

la ultima dorință a fratelui negru
mă imaginez scoțând demoni