uneori șed în spinarea unui gând spre eternitate
și-l zidesc în ochiul minții pe Dumnezeu
să nu se năruiască mănăstirea rugăciunii,
aceea cu hram de mântuire
pipăind pielea divinului în gând
cu palmele ideii de Înalt

joaca de-a îngerul naște un zbor micuț
aripile sunt cusute de vis cu ceară,
oricând mă pot trezi să recad în gândurile de jos

femeie, din frumusețea ta îmi crește un soi de sacralitate în văzul
cel ca privindu-l pe Dumnezeu
și cu privire la Amor ăsta umblă după fustele tale

șoapta ta am așezat-o în sarea ochilor
să nu se strice pe căldura asta,
un gând spre eternitate
revarsă răcoarea dimineții