Zilele dacă ar fi
iarăși frunze,
copacii i-am scoate
și i-am preface în scrum.
Cenușa ce-o-mprăștie focul,
să fie o cale,
aș fugi drept, că să ajung
iar la poarta la care
să-nvăț a crede
că nu pot muri vreodată.