Ne putem alătura revoluției voastre?
Mă întrebă omul fără chip.
Cine sunteți… voi?
Am întrebat privind în jurul
Umerilor săi largi.
Nu știa să răspundă. Dar știa multe lozinci.
Vocea sa străbătea văi și câmpii.

Până la urmă, i-am spus.
Revoluția nu mai e de mult a noastră.
Acum suntem cu toții încolonați
În spatele măștii din fier forjat.
Umăr la umăr cu noi
Te poți alătura alaiului
Nostru de orbi
I-am mai spus.

De unde știai că sunt orb?
Vocea mă trădează?

Eu însă de mult pornisem la drum.
Alaiul celor orbi îl puteam acum părăsi.

Merg să mă alătur
Fraților mei muți.