vărsând din văz tristețe-n cupa gurii
în foi citirii vorbă făurind
pe visul sterp al stihului mă-nfurii
că lăcrimarea nu-mi e basm ci jind

și mă seduc nimicniciei nurii
așa hârtiei albul decojind,
vărsând din văz tristețe-n cupa gurii
în foi citirii vorbă făurind

micindu-mă-n mormintele pădurii
pârâul vieții are plumb în grind
e toamnă, tinerețe nimicind,
eu zac pe la hotarele făpturii
vărsând din văz treistețe-n cupa gurii