când vara se transformă într-o pagină veche de ziar
și galbenul de pe cotidianul cât un cearceaf
se curge printre firele de iarbă
pe care privirea ta le ciufulește (neatent) printre gânduri
tu... de pe un scaun
la umbra marelui puls al unui nuc
te încropești distrat într-un poem cu struguri într-un căuș de lut
și o farfurie goală pe care ar fi putut sta un pește mort proaspăt

și te mai gândești (nah! ce să-i faci
legile ascunse ale asociațiilor involuntare)
că în același timp cu luciul peștelui
din căsuță poate ieși cineva zâmbind în haine vaporoase foarte
sau ar putea fi vântul care ar smuci când și gând ușoara ușă (cu plasa decolorată)
sau ar putea fi privirea ta răzbunătoare pe iubire pe ființă
pe viață care ar