să-mi atingi inima
cu degetele tale care cresc fluturi
să fiu iar deocheat/ de necurat/
sărutat/ cu buze de vârcolac/ condamnat să
adun sub pleoape rune uitate dintr-o
altă viață a mea aud
cum desprinzi barca de la mal și te văd
plutind pe lacul codrilor albastru
ce se varsă în subconștientul colectiv
când ai să vii
am să deschid încăperea secretă
din ventricolul meu stâng acolo
ai grijă sunt pânze de paing și vise carnivore
care abia așteaptă să te prindă în lanț de ocnaș
să învârți timp de o viață și mai bine roțile
dințate ale inimii mele pictate cu amorași
când ai să vii
în castelul meu gotic va fi sărbătoare nu
nu te speria demonul ce mă locuiește
ți se va gudura la picioare
răsuflarea lui încă ruginește tot ce ating dar
când ghionoaia te va aduce din
lumea de dincolo în tropot de cal/ fâlfâit de
pardal aici pe pământ un secol de aur vom
retrăi într-o clipă și iar
voi fi tânăr și fâstâcit te voi îmbrățișa
cu o mână voi ține telefonul pentru un sefie
cu alta îți voi încălzi palmele reci iar cu
dreapta am să scriu un poem despre
lumina inefabilă care izvorăște din
inima mea când tu o atingi
cu degetele tale
care fac vrăji