pe limba tristeții și a singurătății
atroce în care te-ai  închis
știi că îți va rămâne cuvântul
și el va muri doar odată cu tine

vei scrie despre libertatea care va dispărea
încet și dureros
dar care va dormi noaptea cu un ochi deschis
urmărind zborul șoimului pe cer

poezia pe care o vei scrie va fi strada
pe care umblau desculțe femeile
de la marginea lumii
unde oamenii sunt atât de singuri
că șade aerul îndoliat pe urmele lor

unde tăcerea e un instantaeu realizat 
cu precizie atunci când ceasul amenință
iar liniștea e o căldură sufocantă
un cort construit în afara ta