iubirea este singura piatră
ce se rostogoleşte
prin toate ungherele inimii
şi pe care o găseşti
prin toate carierele de piatră
părăsite de oameni
dar nu de toţi

desigur prin cariere
mai sunt şi alte pietre
făcătoare de suferinţă
dar nu le ştiu numele la toate
pe unele chiar le-am uitat
şi n-aş putea să spun
dacă mai există

iubirea este unica formă de relief
care nu apare în atlas
pe care o poţi parcurge la pas mărunt
şi te poţi ghida după anumite semne:
spre fericire, alege traseul greu
spre agonie, sapă în piatră mereu

rămâi lângă mine
şi mă transform în munte
sfârtecat de izvoare mărunte
acoperit de păduri care-şi amintesc
fiecare fir din părul tău
împletit în abanos şi lavandă
şi în sfârşit dacă vrei
voi fi luntrea ce te poartă
spre lagunele de iasomie
ale fericirii

nu dispera
sunt mai simplu decât poţi spera

iubeşte-mă şi-am să ştiu
că lumea nu e de prisos
şi-am să prind contur
peste tot unde-ai putea fi
ca norii care nu-şi uită cerul
de unde s-au răzvrătit
ca ploaia ce se frământă
în îmbrăţişările pământului