într-un an ca acesta când totul pare
desprins din umbra unei nopți veșnice
în oglinda timpului totul pare distorsionat

nu mai găsești locul unde lacrimile
sunt zdrobite de pietre funerare
de legile care separă
când sufletul se scurge din trup
prin ușa umedă a rănilor adânci

scrii într-un an ca acesta când oamenii
au împrumutat un ton de computer
lumea a fost luată pe sus de o tornadă
și mutată în cimitirul ce-ți crește acum
în locul măduvei
iar tu ți-l imaginezi pe Sisif fericit
în comparație cu toate astea

și înțelegi că viața are închisori
mai rele decât ale lui
în care mor ciudat atâția oameni