Din întuneric tăcerea rostește-n cuvinte.
Cuvinte ce se prefac în tăceri pretutindeni.
Din ele Dumnezeu gândind construiește
De peste tot prunci din cuvinte rupestre.

Tot așa fiecare an ce trece să vă nască din nou
În inimă, în gând, în vise ca pe un ecou
Care revine după ce a plecat fiind rostuit
Din cel mai adânc cer ce încă nu s-a risipit!

Și tot nașterea cerului să vă fie lumină!
Inima de pace și de bucurii să vă fie plină!
Și să vă colinde păstorii cu aceiași stea
Pe care o cântau Domnului la nașterea Sa!