Întreabă pelerinul:
- unde este mâncarea și unde este băutura sărmanilor?
Zgomotul zilei încetează.
Lumina scade în trepte și ea.
Apoi întreabă:
- unde sunt mâncarea și băutura celor cu mâna grea, cu gura rea, cu mintea zăvorâtă și suflet stins?
Cu frică și luare aminte apar pe drum și cerșetori în zdrențe și fecioare,
orfani, văduve, toți cei lipsiți fie și câteva secunde de viață și de bucurie
și vin și tot vin și sunt atât de mulți și răni cumplite poartă
și dinții bogaților se văd în rănile cumplite
și unghiile lor - chiurete ucigașe – atârnă pe biete trupuri
din care-au mâncat fără rușine atâția ticăloși și ticăloase
și Pelerinul plânge.
Sufletele sărmanilor se strâng în jurul lui
Un sunet mic și insistent de clopoțel alungă durerile, tristețea retrăirii și odihnește clipa întâlnirii.
- Pelerinule, numără-ne, scrie și despre noi în cartea ta, acum hai să ieșim din oraș
după cum știi și știm exact, doar pâinea, vinul și Cuvântul le căutăm și noi.