Motto:
„Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!”
George Coșbuc

La Început a fost Sfârșitul! –
Sfârșitul unei alte Ere,
Pe când, din hău, Nemărginitul
Ne-a dat suflare și putere.

La Început a fost Sfârșitul! –
Pe drept, Cuvântul i-a luat locul
Să-mbrățișeze Infinitul,
Iar noi să-mbrățișăm norocul.

La Început a fost Sfârșitul! –
Urmând preceptele din Lege,
Am urmărit, smeriți, zenitul,
Spre-a ne vedea și înțelege.

La Început a fost Sfârșitul! –
De-atunci, cu brațe suflecate,
Ne rânduim agonisitul,
Pe masa să avem bucate.

La început a fost Sfârșitul! –
Rătăcitori, prin largul mării,
N-am înțeles că rătăcitul
Este unealta RESETĂRII.

La Început a fost Sfârșitul! –
Dar Slujitorii altor Sfere
Ne-au „dăruit” zăgăzuitul
Și boli celeste, și durere.

La Început a fost Sfârșitul! –
Din Răsărit pân' spre Apus
Cu măști ne-au coperit privitul
Să nu avem nimic de spus.


La Început a fost Sfârșitul! –
Sfârșitul unor vieți de rând.
Iar ei ne duc tot cu mințitul,
Ca să-i răbdăm! Dar până când?!