ne înghesuim într-o respirație
vrei să dai la o parte praful
eu scutur pulberi aurii
în trecere
pielea mea te îmbracă

prin buzunare cauți
orice monedă are un chip
al meu nu e
încă strigi cu puterea unui clopot
desfăcut de pe funie

din tocătorul de hârtii
alegi la întâmplare fâșii
îmi împletești părul
cu mângâierea unui condamnat la moarte
ultima dorință - să mă scrii

ar fi fost mai potrivit
să...

jazz si
ultimul pahar de sangria
mi-amintesc de tine
străin plecat să cucerească lumea
pe când ea s-a întors împotrivă
de atunci totul ți se pare pe dos

locuiesc în afară