Poză la minut

Într-o zi m-am oprit din mers
și m-am pozat cu spatele la Univers,
neluând în seama că voi fi penalizat,
de viaţă insolentă și-un eventual păcat.

A fost o simplă poză la minut,
făcută-n grabă într-un loc necunoscut.
Nu-mi trebuia licenţă pentru aparat,
nici voie de la vreun șef de stat.

Am continuat același drum cu nostalgie
sperând că timpul nefiind energie
nu o să se faca scrum,
ci dimpotrivă un continuu zbucium.

Mai ţin în mână acea bucată de hârtie
trăgând de-acel minut ce nu o să mai fie.
Privesc naiv imaginea plastifiată,
a unui ins ce-a crezut c-a fost și el odată.

..................................................


Alin Zamfir