fluturii pângăresc păşirea pe jos
în idolatria zborului cuţitul aripilor jertfeşte văzduh
îngerul mormintelor e biped
tălpile cuvintelor lui sărută noroiul alb
când or muri fluturii s-or duce acolo
giulgiul acela aşezat dedesubt înveleşte spinările zeilor
din olimp mai cade câte o piatră de poezie
în palmele muntelui lui sisif
adesea aduse laolaltă, spre pisc, a rugăciune

demâncarea fluturilor e aerul din pieptul lui dumnezeu
a trăi în lumină ca pe un eşafod al zorilor
decapitând poeme de pe trupul de întuneric
în răstignirea aripilor pe cruce de imn
întru mântuirea de haos a eternităţii