mă întrebam azi dacă e ceva wrong cu mine
dacă sunt normală
sănătoasă

nu mi se întâmplă

nu-mi mai vine să scriu despre umbre
cimitire
nu-mi mai vine să scriu cum scriam odată
despre întuneric, ceapă
da nici despre mama sau tata nu am scris demult
sincer, vreau,
vreau mult de tot să scriu despre moarte
nu mi-i frică, dinpotrivă
am o relație specială cu moartea cum doar eu știu
însă nu-mi vine
nu se-ntâplă nimic nimic în domeniul ăsta de mă apucă invidia
jalea, oftica, euforia, apoi lenea,
lenea, răsul, și tot așa o iau de la capăt

da, poate …

poate deja sunt umbră înjunghiată de lumina morții
poate deja sunt moartă moartă de-a binelea peste tot ce știu
corp putred,
ochi putrezi, ficat deja mâncat de viermi,
inimă găurită de gropari, cuib pentru păiangeni
mâini putrede
și nu mai este nevoie să scriu

poate deja capitolul ăsta s-a-ncheiat de la sine
așa cum se-nchide o rană de la sine
s-a-ncheiat într-o revărsare a râurilor în viitură fără să creez pagube prea mari

poate și eu ca noie am luat o pisică, un porumbel,
un vultur, o capră, o vacă … și am plecat pe corabie,
sau poate
deja, în momnetul ăsta cu un vârf de pană
ating, mângâi umbrele altora prin ochii voștri
acuma, citiți, iar eu
trezesc moartea
o duc la apă
îi fac băi de lumină
îi dau să miroase liliac
o aduc la exstaz

poate sunt deja curentul
curgerea valului
fără să creez mari inundații
pierderi
sau alte catastrofe naturale

|