Cu părul răvășit caut răspunsuri,
Divinul ceas necontenit îl caut.
Mă pregătesc să cânt al nopții freamăt,
Și visul meu îl împletesc în lauri.

Deși mă lupt cu luna să răsară,
Al vieții mers e lin în așternut,
Abia aștept un răsărit frenetic,
Și păsări să imit la nesfârșit.

Tu lună și luceafăr sunteți magici...
Dar raza mea de soare mă-conjoară;
Și simt ca îmi dă aripi când m-atinge,
Iar inima mea știe și tresare diseară.

Chitara mă transformă într-o fiară,
Iar piesa curge ca un foc imens.
Nimic din tot ce simt nu se compară,
Cu cântecul ce-l simt atât de intens.

În freamăt lin și sunet de vioară,
Am ascultat al inimii răgaz;
Nimic din tot ce fac nu se compara,
Cu-al vieții sens și freamăt de topaz.