Venind pe ape, plânsul ne uneşte
Cum ne desparte văzul ce ne râde
Şi împreună jalea ne e gâde
Cum vesel fără doi ne prinde-n cleşte.

Dar zări când între noi le stingem, hâde,
Putem, în lacrima ce ne-nveleşte
Renaşte nemurirea clipei, peşte
Ce-noată-n drag, Amor în teatru când e.

Păcatului când umbra ne o vindem,
Uitări de orizont când decupăm
Secunda-n lut veciei ne e idem.

Femeie, vine vina s-o spălăm
De gând şi carne hai să ne desprindem,
Hai, pleacă unde-i vreme să visăm...