În inima enigmei un sânge îţi crescuse
Curgând ca la o cină cu Dumnezeu la masă
Era şi pâine-acolo, din taina ta rămasă
Dar şoapta ţi se-alese de toate cele spuse.
Zicând în foi misterul din adevăr minciuna
Îţi înnoptează gândul şi zori nu ai în vers
Şi ploi cu întuneric lumina udă-ntruna
Că praful de pe pietre sisific doar l-ai şters.
Da-n alb pustiu de veghe ţi-e oază în cuvânt
Când insomnia-ţi poartă fraternităţi de cruce,
În aerul tenebrei demonic eşti şi sfânt
Ca-n jumătăţi iubirea un drum spre-ntreg ce duce.
Din noapte dimineaţa peniţa îţi adoarme
Şi în război de muze o pace chemi sub arme.