A ta corolă naşte primăvară
Şi din parfumul tău o rugă urcă,
O înveleşti în nopţi ca-n piei de nurcă
Spre zori grădini din tine să apară.

Când şarpe-n stihuri limba ţi-o bifurcă
Tu fii doar floare-a-mi scrie veci în nară
Miroase-a iad în poezia-mi rară
Cerneala-mi este nelumină-n sur că.

În bezna mea tu rază-mi eşti iscată
Chiar de-ai lumesc în frunză peţiol
Şi-n piedestal de ani ai clipa toată.

Minciună sunt, tu adevărul gol
Te aflu-n vis, că-n zarvă niciodată,
Deşi exişti n-ai morţii rostogol.