O, nopți senine de august
când Luna agățată de urechea iubitei
ca un clopoțel de vânt clipocește când deschizi ușa magazinului!

O, nopțile
când își desface cocul înaintea ta și spinarea i se preface într-un pod plutitor
care se aprinde când îl atingi cu privirea!

Luați aminte, îndrăgostite mâini, răbdătoare cuvinte, că și Moartea iubește
pe toți aceia care în tandrețe se frâng!

Vindeți tot, părăsiți străzile și orașele, așteptați Soarele!
Așteptați (nu aplaudați o minune!) și deodată
luați-vă viața în mâini și
începeți a deschide gura ușor, ziceți aaaaaaaa
de la simplu a respira.