ori te spânzuri/ ori te-neci/ ori la colectiv te treci poemul începe scrâșnind din dinți cu vocea bunicului pierdută în crivățul din bărăgan stăm la givan în cuină la doda ruja afară pe păretele căminului cultural se proiectează o lumină ireală marca mosfilm doar noi n-o vedem pe eroul din poveștile noastre nimeni nu îl știe nimeni nu îl îngroapă dar toți îl priveghem fiindcă prea seamănă cu morții noștri dragi fugiți în munți la partizani pentru el s-au compus cântece ce se spun doar cu gura închisă și îngerii cântă/ magii îl adoră și d-zeu a fost declarat dușman al poporului spune bunicul care ară în cer bunica îl așteaptă în livada noastră cu mere de aur rechiziționată împreună cu toate poveștile ei pentru ei găina neagră am tăiat/ 99 de cruci am înălțat/ pe cale/ pe cărare/ să le fie de luminare/ să le fie de iertare/ celor care... la căminul cultural se aud katiușele realismului socialist netulburați morții coboară din icoane pentru ultima coasă firul de iarbă se pleacă în fața lor până la pământ el știe că mâine totul va renaște mai verde mai înalt mai ireal dau eu să spun dar nimeni nu mă bagă în seamă într-un colț 2 babe descântă de moroi/ de strigoi/ cu 3 picere dinapoi/ de 4 împiedicat/ de 5 dăochiat atunci găina neagră a strigat numele mortului în limba necuvântătoarelor pe loc antihristu’ s-a arătat cu copita despicată/ cu suflarea-nveninată și-a croit drum printre noi actele la control mama voastră de sabotori eu am ridicat din umeri și mi-am arătat buzunarele cusute dom’ majur banditu’ ăsta n-are la el decât 1 (una) bucată fotografie dar chipul îi e șters de soare de ploi că tare mă tem că e vreun strigoi