pe-afară plouă şi-n odaie doare
şi norii stelele au astupat
tu zici sub ale ochilor izvoare
pe foi de lacrimă un vis pătat.
pe ale toamnei frunzelor covoare
de ape-aşază ploaia al ei pat,
pe-afară plouă şi-n odaie doare
şi norii stelele au astupat.
pe-obraz de lună scrii de-amar zăvoare,
mai sus de cer e basm în lung şi-n lat
dar tristul ţări de gând ţi-a ocupat
ţi-e lacrima în ochi istovitoare
pe-afară plouă şi-n odaie doare.