de vei rămâne nu vei putea pleca decât înăuntru,
în lăuntrul meu de catafalc al frumuseţii tale
mă vei implora să urlu în interior
a putea să te oglindeşti abia într-o şoaptă
să-ţi odihneşti în ea zările şi dorul,
mereu vei pleca în mine la mormântul tău
în proximitatea ta te-am ucis
canibalic să-ţi pot mânca misterul de femeie fără viaţă

când vei pleca în orizonturi o să te las să redevii fiinţă
înviindu-mi înăuntru amintirea
doar prin ea vei putea retrăi

mereu de eşti venindă,
de eşti a mea, prefer să te am nefiindă,
să poţi locui în mine până la durere
de sânge mort, spre a nu putea păcătui