Tangou ruginiu al toamnei târzii se așterne
În sufletul frunzei ce cade purtată de vânt,
O jertfă nespusă a naturii eterne,
Pastel de culori răsfirat pe pământ.

Se pierde în iubirea străluce-n nimb
Ce toamna o cerne în inima plină,
Poemul tomnatic al vieții prin timp
Revarsă în vise,amintiri și lumină.

Iar frunza se frânge în acord de vioară,
Atinsă de timpul ce cerne clipite…
Se pierde-n povești rostite’odinioară
Hrănindu-și vesmântul din iubiri risipite.

E toamnă în suflet,e toamnă în frunze!
Poeții și barzii se-nchină cu versuri
Naturii podoabe, cu cântec și muze
E toamnă în inimi,e toamnă în gânduri!