Trăim într-o lume a ‘Nu’-ului
Încolonați perfect mărșăluim simetric,
milimetric
cu o teroare încleiată strâns peste oase
ca o cămașă de cânepă apretată
imaculată
Noi vindem, ei vând
(într-o lume a ‘Nu’-ului
încolonați perfect)
Ne încordăm, corzi de vioară, vocale
(cioburi și cărți, țigări strivite, gloanțe)
sudoare și urlete, alpha, pete de sânge
Individualitate
(încolonați perfect)
cu-fără cămașă, cu armele-aproape
(milimetric)
într-o viermuială perfectă de genunchi
coate, pântece (flori, fructe, sâmburi)
brațe întinse, frânghii
(într-o lume a ‘Nu’-ului)
toate răsturnate
(imaculate)
între o apă a cerului
și cealaltă parte
cu unghiile înfipte adânc și gura deschisă ca într-un sărut
urlând
vindem, cumpărăm, pe balanță sunt multe
teroarea de hău, destrămare, uitare,
un scâncet
(individualitate)
placentar printre frânghii-de-moarte toate
încolonate simetric
într-o lume a ‘Nu’-ului

Către soarele tăiat jumătate
cu ochii deschiși, limpezi printre pânze-‘mbibate
vreau a mă-‘ntoarce
ca un prunc între vise răsucindu-se-n pântece
lăsând vorbele neterminate
către-o altă lume, departe
atât de departe
până
n-o să mai fie nevoie de
eu