fac risipă, de lumină, de căldură, de apă
de mesaje, de curent electric, de cărbuni,
mănânc necontenit carne, beau alcool, mă prăbușesc și o iau de la capăt
sunt un dușman perfect, sunt bine plătită, nu fac nimic, nu mișc un deget, nu mișc o mână sau un picior pentru binele comun
nu mă interesează faptul că vă culcați devreme,
nu mă interesează amorurile voastre subite
berea băută pe ascuns, vinul vărsat pe sub mese
genunchii sau coatele, coloana vertebrală, maxilarul încordat
poeții care beau și mor apoi învie și au pretenția să îi asculți
să te duci după iei
să le cumperi coroane de flori, să alergi prin parc și să faci atacuri de panică la ședința de yoga
să cazi și tu la fel poate chiar mai jos
e atât de rece gresia în baie și atât de bine când rochița roșie e aruncată
nu e de bumbac, e de elastan, nu e de cârpe, e de plastic
nu vă mai prefaceți că vă pasă dormind în patul de deasupra ca să faceți loc.