Poate că,
Atunci când pășesc peste ea,
Mănușa necălcată din mijlocul aleii
Îmi mulțumește.
Dar cine s-o audă,
în afară de bebelușul din brațele mamei care,
în apropiere,
L-a scos la plimbare în această seară rece și umedă?

Dacă sunetele ieșite
din gurile înghețate ale colindătorilor
Se transformă mai târziu în pescăruși,
Atunci și gândurile mele
circulă prin porii tăi
Ca niște hermine în galeriile lor din zăpadă.

Ieșiți de nicăieri, din cele peste 8 miliarde,
N-am să suport niciodată
Oamenii din cauza cărora te oprești
Atunci când vrei să faci cele mai pe placul tău poze.
Și ele, săracele, rămân neimortalizate, irepetabile,
Fiindcă, în acest caz,
Nu mai poți reproduce în minte,
Atunci când treci pe lângă aceeași tufă,
Senzația ultimei dăți când ai mângâiat din mers
Florile târzii de gura-leului.