se iscă vechi poveşti în sobei gură
tot molfăind un lemn în jar gingii,
e nefiinţă-n geam de floare pură
că parc-abia-ndrăzneşti ca să mai fii.
spre-a fi veghează-n haos stea augură
şi azi din frig de ieri un basm devii,
se iscă vechi poveşti în sobei gură
tot molfăind un lemn în jar gingii.
zăpadă nu-i, să am privirea sură
ci doar prin basme iarna întregii
lumina pleacă-n suflete-n hagii
la gura sobei şoapte apărură,
se iscă vechi poveşti în sobei gură.