nu-mi spuneți că de-a mama și tata
ăsta e jocul pervertirii întreb când vă era sufletul
creastă ninsă/ relief necălcat
de pași
să-mi spuneți de-a ce vă jucați atunci
eu primisem de la târg un șarpe din cauciuc avea și solzi
părea atât de real
m-a ajutat să-mi exersez curajul trăgându-l de limba despicată
pe urmă l-am legat cu o ață de cap
știam că dacă-l priponesc se va mișca la comandă
văzusem că așa se face la animale dacă nu vrei să le pierzi
lăsam șarpele lângă fântână așteptând pitiș pe după gard cu ața-n mână
să vină femeile la apă
abia după ce umpleau găleata eu pe după gard fâș-fâș
mișcam cu ața șarpele prin iarbă
alea tinere țipau ca din gură de șarpe-adevărat
li se umpleau pulpele de stropi reci li se ridicau fustele
ce mai spectacol
alea bătrâne nu dădeau drumul găleții din mână
doar se cocârjau puțin se uitau mai bine la solzii verzui
împungându-i cu vârful piciorului și-ncepeau să strige
Florico ieși fă afară și ia-ți ghiavolița de-aici că sperie lumea
cu prostii
până la urmă cineva mi-a luat șarpele dar de ce-o fi luat
și fântâna și casa chiar și pe mama
că nu greșiseră cu nimic