Sărutul poeziei…


Sărutul poeziei în suflet te atinge
Și-n cântec de vioară,balada încet
și-o plânge…
Pe portativul care,aprinde-n nemurire
Sclipiri de slove în versuri,povești despre iubire.

Licoarea fermecată a buzelor însetate
De dragoste împlinită,în clipe minunate…
De îmbrățișări cântate de barzii de altădat’,
Lăute,farmec,flaut,strofe de neuitat.

Poemul te cupride de-a-ntregul cu al său mit
Te pierzi în universul a tot ce ai iubit
Iar inima-ți hrănită cu vise și trăire,
Rămâne prizonieră a slovei-nemurire…

Poeții ating cerul pierdut în curcubeu
Și aduc balsam în suflet atunci când dai de greu,
Poeții te încântă cu vers în infinit…
Te înalță în seninul prin tot ceea ce-ai citit

Suntem toți poezie,pierdută în sărut
Cu rimă,fără rimă prin tot ce am făcut
Suntem toți poezie în sufletul din noi
Cu soare,cu lumină,cu întuneric,ploi…

Liviu-11.01.2023-Brussels